12.4.Globalizarea si problema păstrării identitătii culturale – o provocare pentru lumea contemporană

Globalizarea este un concept utilizat frecvent, având conotaţii şi implicaţii
majore la nivelul culturii unei ţări. Globalizarea nu poate avea loc în afara unei
structuri culturale performante care să aibă capacitatea de adaptare, permiţând
transferul cultural, schimbul valorilor materiale şi spirituale. Doar o asemenea
societate poate evolua rapid în scopul valorificării modelului cultural în forme
ale unei permanente schimbări. Moda culturală este legată de existenţa unui
model care se poate exprima prin diferite variante.
În procesul complex al globalizării, problema păstrării identităţii culturale
prezintă doua aspecte strâns legate între ele:
− pericolul omogenizării culturale, apariţia sau recunoaşterea unei forme
unice de cultură;
− apariţia fenomenului de dezintegrare culturală şi psihologică, atât
pentru indivizi, cât şi pentru societăţi.
Există o formă de comportament, deseori inconştientă, care le apare unora
ca formă de agresiune culturală: etnocentrismul. Acest comportament,
caracteristic în special ţărilor dezvoltate constituie o ameninţare pentru
înţelegerea europeană şi trebuie corectat.
Agresiunea şi dezintegrarea culturală reprezintă două aspecte care conferă
oricărui sistem mondial vulnerabilitate, împiedicând înţelegerea reciprocă,
dialogul, cooperarea, iniţiativele comune şi solidaritatea europeană.
din principalele necesităţi psihologice şi spirituale. Imposibilitatea de a-şi
putea păstra propria identitate, conduce în mod automat şi de altfel firesc, la
conflicte în interiorul unei societăţi, sau în cadrul societăţilor dintr-o anumită
regiune.
Există toleranţă, dar nu şi acceptare sinceră din partea unor popoare
situate pe o treaptă superioară de progres tehnologic şi de civilizaţie, a valorilor
noilor ţări care au intrat sau vor intra în Uniunea Europeană. Trebuie luate în
calcul două probleme fundamentale:
− problema polarizării (tendinţa individului de a pune accentul pe
diversitate fără a mai percepe implicaţiile şi importanţa unităţii)
− problema redistribuirii.
Ideea de bază este aceea de a conştientiza că dreptul la diversitate implică
necesitatea solidarităţii globale. Identitatea culturală este cea care conferă
indivizilor demnitate şi forţă, tăria de caracter necesară pentru a supravieţui.
Există o moştenire culturală comună a omenirii, a cărei ocrotire şi valorificare
constituie una dintre marile responsabilităţi la momentul actual. Această
concepţie, care subliniază rolul diverselor societăţi în crearea culturii, ar putea
deveni coloana vertebrală a conceptului de „interdependenţă europeană”.
Interdependenţa nu implică numai existenţa unui guvern european unic, ci
implică întelegere şi cooperare globală, bazate pe un set de reguli etice, care să
prevină transformarea actului de limitare a suveranităţii naţionale într-o
agresiune culturală.
Problemele pe care le implică identitatea culturală nu pot fi soluţionate
printr-un simplu proces de redistribuire. Autonomia culturală nu este garantată,
după dorintă, prin acorduri internaţionale de redistribuire a resurselor.
Identitatea culturală reprezintă un mod de a percepe importanţa unui set
de relaţii şi de valori umane.
Armonizarea diferitelor sisteme de cultură în cadrul Uniunii Europene
conferă fenomenului în sine o perspectivă pe termen lung. Acest proces implică
cunoaşterea şi respectarea culturilor şi conştientizarea fenomenului de
interdependenşă globală, bazate pe elementele şi specificităţile pluralităţilor
culturale, excluzând impunerea unui model unic de învăţare. Specialiştii din
acest domeniu, recunosc importanţa respectului faţă de valorile altor culturi, în
spiritul cultivării valorilor universale, precum şi necesitatea acordării unui rol
mai mare schimburilor internaţionale, pentru ca persoanele să se poată deplasa
în spaţiul european.
Întelegerea implicaţiilor diversităţii culturale reprezintă una din
provocările lumii contemporane, constituind unul din principalele obiective ale
unei noi orientări în cadrul procesului de globalizare.