12. Cultura epocii contemporane 12.1 Caracteristica generală a culturii mondiale în epoca contemporană

Comunitatea umană contemporană, contituită din atîtea popoare, din sute
de state şi din 6 mlrd. de oameni, are o cultură unitară. În baza culturilor
naţionale oamenii au ajuns la formele generale de concepere a lumii, adoptă
principii general umane, care determină interacţiunea şi interdependenţa
diferitelor popoare. Acest fenomen se datoreşte tendinţei spre integrare în
procesul de dezvoltare a economiei mondiale şi apariţiei unor asemenea
probleme globale ca menţinerea păcii, echilibrului ecologic, etc.
Revoluţia tehnico-ştiinţifică a schimbat radical condiţiile materiale şi
modul de viaţă al oamenilor, mai ales, din ţările industrial dezvoltate.
La dezvoltarea culturii a contribuit substanţial explozia informaţională.
Datorită inovaţiilor tehnice (radioul, televiziunea, presa, cinematograful,
aparatura audio şi video, banda magnetică, faxul, poşta electronică), informaţia
circulă rapid, pătrunzând în toate domeniile vieţii sociale. Mass-media (presa,
radioul, televiziunea), fac accesibile oamenilor atât valorile culturale universale,
cât şi cele naţionale ale fiecarui popor.
O artă de masă a devenit cinematograful. Producţia de filme a studioului
din Hollywood (S.U.A.) a fost pusă pe baze industriale. Mari studiouri se află în
Italia, Franta, Rusia. Sunt cunoscuţi în toată lumea regizorii John Attehborough,
Steven Spielberg, Luis Bunuel, Andrei Wajda, Frederico Fellini, Andrei
Tarkovski, ş.a. Festivaluri internaţionale de mare prestigiu se organizează la
Cannes, Veneţia, Berlin, Moscova, etc.
În cultura contemporană şi-au găsit o largă reflectare idealurile general
umane, morale, estetice, se cultivă sentimentele de mîndrie faţă de valorile
naşionale, de datorie faţă de patrie, simţul răspunderii pentru soarta lumii, simţul
frumosului, echităţii. S-a constituit cultura politică a ţărilor dezvoltate, care au
acceptat să se călăuzească de “Declaraţia generală a drepturilor omului”,
adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite. Deşi aceste principii au fost încălcate
deseori, totuşi s-a creat o opinie a comunităţii internaţionale, care condamnă
tentativele de violare a lor.
Noile valori culturale, mutaşiile profunde din viaţa spirituală au oferit
oamenilor posibilităţi de a practica diverse forme de activitate. Un salt nou
calitativ face învăţamîntul: creşte numărul tinerilor cu studii superioare, care
ocupă un loc important în structurile societăţii contemporane, este organizată
instruirea permanentă a oamenilor de stiinţă şi cultură, a persoanelor care
participă la producerea bunurilor materiale, la dirijarea producţiei. Ştiinţa se
transformă în forţa nemijlocită a producţiei.
Afirmarea culturii de masă este însoţită de procese ce oglindesc diverse
confruntări ale societăţii umane contemporane, care este dezorientată, incapabilă
să soluţioneze multitudinea de probleme stringente. Aşa numita cultură ,,de
consum” propagă cultul forţei, alte vicii umane, ceea ce denotă lipsa unei
perspective clare în procesul de concepere a umanităţii şi a principiilor ei eticomorale.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

11.2.Arta culturii moderne: curentele artistice baroc, clasicism, impresionism, simbolism, romantism, iluminism.

Imagine
Barocul este un stil artistic apărut la sfârşitul sec. XVI-lea şi a continuat pînă la mijlocul sec.XVIII-lea. Termenul de baroc a apărut în ştiinţă la sf. secolului XIX, reprezentanţii curentului nu conştientizau că sunt creatorii unei noi orientări în artă şi nu se bazau pe anumite principii bine determinate. Termenul baroc în traducere din italiană semnifică „scoică de formă neregulată, ciudată”. Prin acest termen clasicii sec.XVII desemnau cultura, arta de prost gust. Creatorii stilului baroc au activat în perioada revoluţiei ştiinţifice, perioada cînd mentalitatea omului a cunoscut radicale schimbări. Drept consecinţă a reformelor în domeniul ştiinţei apare un sentiment de frică, instabilitate şi nesiguranţă al omului. Decepţionat de trecut şi fără un sprijin de nădejde în viitor, Omul nu se mai crede centru al Universului şi stăpîn al vieţii, fapt reflectat şi în domeniul culturii. Astfel, în literatură tot mai mult este abordată o tematică pesimistă şi dramatică, tema...
Citiți mai multe

8. Civilizaţia geto-dacilor 8.1.Viaţa cotidiană a geto-dacilor: tipuri de aşezări, alimentaţia, viaţa de familie, vestimentaţia, îngrijirea sănătăţii.

Imagine
Coif geto-dac, sec.IV a.Chr Prin expresia ''viata cotidiană'' desemnăm civilizaţia in actu, adică acele manifestări de civilizaţie pe care le găsim în viaţa de toate zilele ale geto-dacilor, precum şi modul de convertire a unor fapte potenţiale de civilizaţie (tehnici şi obiecte, cunostinţe de tot felul, norme sociale şi morale) în fapte de civilizaţie efective. Pentru că ce este civilizaţia, dacă nu înserarea în viaţa de fiecare zi a fiecaruia a bunurilor culturale şi materiale, recunoaşterea şi acceptarea valorii lor sociale şi individuale. Iar masura civilizaţiei unui popor, nu este altceva decât viaţa cotidiană a indivizilor acelui popor, felul lor de a se imbrăca şi locui, de a se hrăni, de a se instrui, de a convieţui cu semenii, de a-şi duce viaţa de familie, de a-şi creşte copii, de a munci şi a-şi petrece timpul liber, raporturile lor cu natura etc. Dintre toate acestea ne vom opri doar la câteva aspecte, acelea despre care putem sp...
Citiți mai multe

12.4.Globalizarea si problema păstrării identitătii culturale – o provocare pentru lumea contemporană

Globalizarea este un concept utilizat frecvent, având conotaţii şi implicaţii majore la nivelul culturii unei ţări. Globalizarea nu poate avea loc în afara unei structuri culturale performante care să aibă capacitatea de adaptare, permiţând transferul cultural, schimbul valorilor materiale şi spirituale. Doar o asemenea societate poate evolua rapid în scopul valorificării modelului cultural în forme ale unei permanente schimbări. Moda culturală este legată de existenţa unui model care se poate exprima prin diferite variante. În procesul complex al globalizării, problema păstrării identităţii culturale prezintă doua aspecte strâns legate între ele: − pericolul omogenizării culturale, apariţia sau recunoaşterea unei forme unice de cultură; − apariţia fenomenului de dezintegrare culturală şi psihologică, atât pentru indivizi, cât şi pentru societăţi. Există o formă de comportament, deseori inconştientă, care le apare unora ca formă de agresiune culturală: etnocentrismul. Ace...
Citiți mai multe