7. Cultura şi civilizaţia Romei Antice 7.1 Cultura Romei Antice – etapă importantă în dezvoltarea civilizaţiei mondiale

Lupoaica, simbolul Romei antice

Noţiunea „Roma antică” contopeşte, într-un foarte original mod timpul şi

spaţiul. Dacă la începutul perioadei, sec.VI a.Chr., această noţiune semnifica un

mic orăşel pe malul râului Tibru, apoi, în sec.V a.Chr., adică, la sfârşitul

perioadei, acesta însemna un oraş colosal, un megapolis cu o populaţie de

aproximativ un milion de locuitori şi, în acelaşi timp, un imperiu mondial

colosal de imens, ce se întindea de la coloanele lui Hercules (trecătoarea

Gibraltar – la vest) până în India (la est), de la insulile Britanice (la nord) până la

mijlocul râului Nil în Africa (la sud), şi unde Marea Mediterană – se pomenise

în mijlocul acestui imperiu, transformându-se într-un simplu lac.

Din cele aproximativ 200 milioane de oameni, care constituiau populaţia

globului, 50 milioane (sau 25%) locuiau pe teritoriul roman. Cadrul cronologic

al dezvoltării culturii romane include aproximativ o mie de ani de la sfârşitul

sec. V a.Chr., până lîn sec.V a.Chr., când are loc căderea Imperiului Roman.

Apariţia culturii antice romane propriu-zise a fost un proces foarte

complicat. Ea a rezultat din întrepătrunderea complicată a culturii originale a

mai multor popoare: a triburilor italice, şi mai ales, etruscilor, galilor, celţilor,

germanilor, etc. Un aport colosal la crearea culturii romane au adus coloniile

greceşti din sudul Italiei şi Siciliei. După cucerirea de către romani a Greciei

influenţele culturii antice greceşti au devenit şi mai impunătoare.

Ca urmare cultura Romei antice se deosebea prin varietatea şi caracterului

pestriţ al formelor, în care se reflectau trăsăturile caracteristice ale culturii

popoarelor cucerite de Roma şi supuse ei. În acelaşi timp Roma antică are o

influenţă impunătoare şi directă asupra vieţii socio-culturale a acestor popoare.

Ca rezultat viaţa socio-culturală a imperiului Roman a căpătat un şir de trăsături

caracteristice numai acestuia.

Prima – policentrismul vieţii socio-culturale, adică viaţa culturală se

dezvolta, fierbea într-o scriere de oraşe, zone cu oarecare diviziune

(convenţională) a activităţii în domeniul culturii, ca, de exemplu: Atena - (în

Grecia) - era centrul dezvoltării filozofiei, învăţământului, pedagogiei;

Alexandria (în Egipt)- centru ştinţific şi de pregătire a savanţilor, mai ales n

domeniul ştiinţelor naturale; Pergam (în Asia Mică)- centru de învăţământ şi

instructiv; Roma (în Italia)- capitala imperiului Roman, megapolis cu o

populaţie de aproximativ de un milion de oameni, considerat mama oraşelor

lumii la acea vreme, centru administrativ, centru arhitectural, literaturii artistice,

vieţii teatrale, locul sărbătorilor de masă în cinstea zeilor, victoriilor, repurtate în

diverse campanii militare învingătorilor, de competiţie a gladiatorilor.

A doua – interacţiunea, interpătrunderea tot mai adâncă a celor trei

culturi ale anchitităţii – a celei romane propriu-zise, greceşti şi orientale. La

început cultura romană în fond se baza pe cultura antică greacă, apoi cultura

romană, pas cu pas capătă un caracter de sine stătător, interacţiunea şi influienţa

reciprocă devine tot mai elastică, mlădioasă, profundă, creatoare, formând un

izvor nou al procesului cultural. În această privinţă se evidenţiază în mod special

rolul oraşului Alexandria. Întemeiat de Alexandru cel Mare (Macedon) în sec.IV

a.Chr., acest oraş s-a format mai târziu într-un centru puternic, foarte dezvoltat şi

influient al vieţii culturale, unde se adunau învăţaţii, savanţii şi toate provinciile

imperiului, şi pe care autorităţile îi ocroteau, unde se afla o biserică uriaşă.

Oraşul deveni la figurat vorbind, un adevărat muzeu al ştiinţei.

A treia – romanizarea aşa numitor popoare „barbare” (din punct de

vedere al romanilor, care se autoapreciau ca „civilizaţie”). Procesul de

romanizare s-a înfăptuit prin diferite forme inclusiv şi prin constrângere şi a

cuprins toate sferile vieţii sociale: organizarea politică şi administrativă,

obiceiurile şi moravurile, modul de viaţă şi traiul, cultura şi limba. Pe baza

limbii latine s-au format popoarele contemporane ale Italiei, Franţei. Spaniei,

Portugaliei, României, Moldovei.

A patra – atitudinea dualistă, condradictorie a cercurilor guvernante şi

clasei dominante faţă de cultură. Pe de o parte acestea înţelegeau importanţa

culturii pentru imperiul roman, purtau respect faţă de oamenii ei, contribuiau şi

stimulau dezvoltarea ei, ocroteau oamenii de cultură (s-a ajuns până la faptul, că

obţineau libertate sclavii, care activau în diferite domenii ale culturii). Pe de altă

parte clasele dominante tindeau de a folosi cultura, rezultatele dezvoltării ei în

interesele lor proprii, pentru a-i întări puterea, a ţine în frâu, sub influenţă şi

control permament masele largi (sclavii erau excluşi din viaţa culturală). Această

atitudine a şi adus la vestita lozincă „pâine şi distracţii” pentru cetăţenii romani

liberi, care tăiau pe contul societăţii.

Aceste trăsături de ordin general caracterizează particularităţile

desfăşurării procesului socio-cultural şi al dezvoltării culturii romane propriu

zise.

Roma antică fost un oraş-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp

cuprinsă între 753 a.Chr. şi 476 p.Chr. Pe parcursul existenţei sale de

douăsprezece secole, civilizaţia romană a trecut de la regalitate, la republică

oligarhică şi apoi la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest şi întreaga arie

în jurul Mării Mediterane prin cuceriri şi asimilare, însă în final a cedat în faţa

invaziilor barbarilor din sec.V, marcând astfel declinul Imperiului Roman şi

începutul Evului Mediu. Civilizaţia romană e deseori clasifiată ca o parte din

"Antichitatea Clasică" împreună cu Grecia antică, o civilizaţie care a inspirat

mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuţii importante în

organizare politică şi administrativă, juridică, artă militară, artă, literatură,

arhitectură, limbile Europei, iar istoria sa continuă să aibă o influenţă puternică

asupra lumei moderne.

Colosseum-imaginea Romei antice