12.2.Curentele artistice şi filosofice.
O direcţie tradiţională în literatură a continuat să fie realismul, care,
tinzind să zugrăvească veridic realitatea, redă mentalitatea, ideile filosofice şi
politice dominante ale epocii. Curentul realist şi-a găsit expresie în operele
scriitorilor M.Andersen, R.Rolland, T.Mann, E.Hemingway. În fosta U.R.S.S.
curentul realist a fost supus intereselor partinice de promovare a idealurilor
comuniste. Această direcţie era numită realism socialist, printre reprezentanţi
fiind K.Simonov, A.Tvardovski, M.Şolohov, E.Bucov, A.Lupan.
Mulţi scriitori contemporani sunt în căutarea unor noi modalităţi de
abordare a problemelor umane. In operele sale ei redau frecvent fenomenul
alinării omului, adică al transformării produselor activităţii umane în forme
străine lui, al denaturării relaţiilor personale din cauza banilor, reprezentării
deformate a realităţii. O deosebită atenţie se acordă psihicului uman,
problemelor integrării omului în societate.
În dramaturgie se manifestă curentul absurdului, la baza lui aflându-se
teza filosofiei existenţionaliste despre absurditatea existentei. Arta absurdului
vede în viaţa înconjurătoare lipsa unei logici, a legăturilor între cauză şi efect.
Cei mai de seamă artişti ai teatrului absurdului sunt Eugen Ionescu şi Samuel
Beckett.
In artele plastice a continuat să se afirme vechiul curent realist, ai căror
exponenţi erau F.Mazerel, D.Ribeira, A.Fugeron, R.Gunnso. Totodată s-a
dezvoltat arta postmodernă. În operele artiştilor plastici şi ale arhitecţilor sunt
înfăţisate elementele esenţiale ale subiectului propus prin trăirile sufleteşti ale
personalităţii. Datorită stilizării excesive, combinaţiei de forme şi culori, Pablo
Picasso, Salvador Dali, Henry Moore, au revoluţionat artele plastice.
Veritabile capodopere de artă au fost realizate în arhitectură, care se
disting prin particularităţi specifice de stil, colorit original. Se dezvoltă mult
arhitectura industrială şi cea urbană. Tehnologia modernă, imbinarea principiilor
tradiţionale ale arhitecturii cu cele moderne, folosirea în construcţie a
aluminiului, sticlei şi a betonului armat au facut posibilă proiectarea şi
construirea unor edificii moderne, reconstrucţia centrelor, oraşelor. Se impun
prin originalitatea lor, spre exemplu, aşa realizări arhitecturale ca oraşele satelite
japoneze: cartierul ,,Le Defence ,,(Paris), complexul ,,City,,(Londra).
Numeroase lucrări de valoare au fost realizate în domeniul muzicii, sunt
create lucrări de amploare, evoluează arta interpretativă, se impun tipuri
specifice de compoziţie şi interpretare.
Arta contemporană este influenţată mult de diferite direcţii artistice ce işi
au obîrşia în curentul abstracţionist, care, în ultimii 100 de ani reprezintă un
fenomen artistic general. In ce priveşte arta abstractă pinzele lui V.Kandinski,
M.Russel, Malevici.
La începutul anului 1960 a apărut curentul pop-art. Reprezentanţii lui
încearcă să inlocuiasca arta abstractă cu un nou realism, folosesc în compoziţiile
lor obiecte din viaţa cotidiană, reproduceri din reviste, ilustrate, fotografii,
ridicind la nivel de concepţie artistică combinaţiile unite întîmplător.
Diversitatea modalităţii de exprimare şi-a găsit expresia şi în alte forme de
manifestare artistică. Astfel curentul conceptualist are drept scop de a
demonstra procesul de creaţie, amestecând diverse imagini şi inscripţii, fără a
cunoaşte forma finală, care apare în urma acestei activităţi.
În filosofie, ca rezultat al deprecierii valorilor tradiţionale, al deziluziei şi
înstrăinării oamenilor în interiorul societăţii, s-au constituit curentele
neopozitivist şi existenţialist. Primul curent, deşi consideră filosofia disciplină
ştiinţifică, neagă posibilităţile de a cunoaţte problemele conceptuale şi reduce
scopul ei la analiza logică a limbajului ştiinţei. Al doilea curent, negând în
general caracterul ştiinţific, propagă o concepţie pesimistă asupra existenţei
filosofiei, situiază pe prim plan problema omului, a psihicului uman şi a
realizării lui spirituale. O trăsătură caracteristică a spiritualităţii contemporane
este revigorarea religiei şi tendinţa de adoptare a invăţăturii creştine tradiţionale
la noile valori umane (teologii Papa Ioan al XXIII-lea, Papa Ioan Paul al II-lea).
In anii ce au urmat după prabuşirea regimurilor totalitare comuniste în
U.R.S.S. şi Europa de Est mulţi adepţi ai ateismului revin la valorile spirituale
creştine.
tinzind să zugrăvească veridic realitatea, redă mentalitatea, ideile filosofice şi
politice dominante ale epocii. Curentul realist şi-a găsit expresie în operele
scriitorilor M.Andersen, R.Rolland, T.Mann, E.Hemingway. În fosta U.R.S.S.
curentul realist a fost supus intereselor partinice de promovare a idealurilor
comuniste. Această direcţie era numită realism socialist, printre reprezentanţi
fiind K.Simonov, A.Tvardovski, M.Şolohov, E.Bucov, A.Lupan.
Mulţi scriitori contemporani sunt în căutarea unor noi modalităţi de
abordare a problemelor umane. In operele sale ei redau frecvent fenomenul
alinării omului, adică al transformării produselor activităţii umane în forme
străine lui, al denaturării relaţiilor personale din cauza banilor, reprezentării
deformate a realităţii. O deosebită atenţie se acordă psihicului uman,
problemelor integrării omului în societate.
În dramaturgie se manifestă curentul absurdului, la baza lui aflându-se
teza filosofiei existenţionaliste despre absurditatea existentei. Arta absurdului
vede în viaţa înconjurătoare lipsa unei logici, a legăturilor între cauză şi efect.
Cei mai de seamă artişti ai teatrului absurdului sunt Eugen Ionescu şi Samuel
Beckett.
In artele plastice a continuat să se afirme vechiul curent realist, ai căror
exponenţi erau F.Mazerel, D.Ribeira, A.Fugeron, R.Gunnso. Totodată s-a
dezvoltat arta postmodernă. În operele artiştilor plastici şi ale arhitecţilor sunt
înfăţisate elementele esenţiale ale subiectului propus prin trăirile sufleteşti ale
personalităţii. Datorită stilizării excesive, combinaţiei de forme şi culori, Pablo
Picasso, Salvador Dali, Henry Moore, au revoluţionat artele plastice.
Veritabile capodopere de artă au fost realizate în arhitectură, care se
disting prin particularităţi specifice de stil, colorit original. Se dezvoltă mult
arhitectura industrială şi cea urbană. Tehnologia modernă, imbinarea principiilor
tradiţionale ale arhitecturii cu cele moderne, folosirea în construcţie a
aluminiului, sticlei şi a betonului armat au facut posibilă proiectarea şi
construirea unor edificii moderne, reconstrucţia centrelor, oraşelor. Se impun
prin originalitatea lor, spre exemplu, aşa realizări arhitecturale ca oraşele satelite
japoneze: cartierul ,,Le Defence ,,(Paris), complexul ,,City,,(Londra).
Numeroase lucrări de valoare au fost realizate în domeniul muzicii, sunt
create lucrări de amploare, evoluează arta interpretativă, se impun tipuri
specifice de compoziţie şi interpretare.
Arta contemporană este influenţată mult de diferite direcţii artistice ce işi
au obîrşia în curentul abstracţionist, care, în ultimii 100 de ani reprezintă un
fenomen artistic general. In ce priveşte arta abstractă pinzele lui V.Kandinski,
M.Russel, Malevici.
La începutul anului 1960 a apărut curentul pop-art. Reprezentanţii lui
încearcă să inlocuiasca arta abstractă cu un nou realism, folosesc în compoziţiile
lor obiecte din viaţa cotidiană, reproduceri din reviste, ilustrate, fotografii,
ridicind la nivel de concepţie artistică combinaţiile unite întîmplător.
Diversitatea modalităţii de exprimare şi-a găsit expresia şi în alte forme de
manifestare artistică. Astfel curentul conceptualist are drept scop de a
demonstra procesul de creaţie, amestecând diverse imagini şi inscripţii, fără a
cunoaşte forma finală, care apare în urma acestei activităţi.
În filosofie, ca rezultat al deprecierii valorilor tradiţionale, al deziluziei şi
înstrăinării oamenilor în interiorul societăţii, s-au constituit curentele
neopozitivist şi existenţialist. Primul curent, deşi consideră filosofia disciplină
ştiinţifică, neagă posibilităţile de a cunoaţte problemele conceptuale şi reduce
scopul ei la analiza logică a limbajului ştiinţei. Al doilea curent, negând în
general caracterul ştiinţific, propagă o concepţie pesimistă asupra existenţei
filosofiei, situiază pe prim plan problema omului, a psihicului uman şi a
realizării lui spirituale. O trăsătură caracteristică a spiritualităţii contemporane
este revigorarea religiei şi tendinţa de adoptare a invăţăturii creştine tradiţionale
la noile valori umane (teologii Papa Ioan al XXIII-lea, Papa Ioan Paul al II-lea).
In anii ce au urmat după prabuşirea regimurilor totalitare comuniste în
U.R.S.S. şi Europa de Est mulţi adepţi ai ateismului revin la valorile spirituale
creştine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu