10.6.Importanţa culturii renascentiste pentru cultura universală.

• Italia a jucat rolul hotărâtor în formarea umanismului european, care
mai târziu s-a răspândit în lumea întreagă, devenind cu timpul o
valoare generală-umană;
• Revenind la concepţiile despre viaţă a antichităţii clasice, locul
idealurilor transcedentale este reluat de valorile ce ţin de spriritual,
moral şi fizic.
• Prin intermediul culturii italiene a fost posibilă cunoaşterea antichităţii
în celelalte ţări;
• Oamenii de cultură europeană studiau şi învăţau de la italieni nu
numai cultura antică, ci şi măiestria lor artistică;
• Italia a dat altor culturi europene subiecte, teme, surse de inspiraţie,
personalităţi, eroi pozitivi, inepuizabile imagini artistice;
• Umaniştii italieni au contribuit la înfăptuirea reformei şcolare;
• Activitatea pedagogilor umanişti a anut meritul de a fi readus educaţia
fizică printre preocupările educaţiei generale, argumentînd necesitatea
şi folosul exerciţiilor fizice în cadrul unui sistem de formare a
personalităţii umane complete;
• Cultura Renaşterii, în general, a fost prima etapă a culturii unei
societăţi noi, moderne, capitaliste;
• Istoria civilizaţiei mondiale nu cunoaşte o altă perioadă istorică, care
să dea omenirii atâtea nume de personalităţi talentate, unele din ele
geniale, câte a dat Italia în această epocă.
Bibliografie
1. Istoria şi filosofia culturii / coord: Gr. Socolov. – Chişinău, 1998.
2. Culturologie. Prelegeri / Red. I. Vangheli. - Chişinău, UTM 2001.
3. Novăcescu Dorn, Istoria civilizaţiei europene. Curs. P.I. – Timişoara:
1. Univesitatea „Politehnică”, 1997.
2. Drimba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti Ed. Ştiinţifică,
1995.
3. Delumean Jean, Civilizaţia Renaşterii. Vol. I – Bucureşti: Meridiane, 1995.
4. Ambrosi N., Budevici A., Evoluţia managerială a fenomenelor mişcării
olimpice, educaţiei fizice şi sportului, Chişinău, 2010.
6. Kiriţescu C., Palestrica, Bucureşti, 1943.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

11.2.Arta culturii moderne: curentele artistice baroc, clasicism, impresionism, simbolism, romantism, iluminism.

Imagine
Barocul este un stil artistic apărut la sfârşitul sec. XVI-lea şi a continuat pînă la mijlocul sec.XVIII-lea. Termenul de baroc a apărut în ştiinţă la sf. secolului XIX, reprezentanţii curentului nu conştientizau că sunt creatorii unei noi orientări în artă şi nu se bazau pe anumite principii bine determinate. Termenul baroc în traducere din italiană semnifică „scoică de formă neregulată, ciudată”. Prin acest termen clasicii sec.XVII desemnau cultura, arta de prost gust. Creatorii stilului baroc au activat în perioada revoluţiei ştiinţifice, perioada cînd mentalitatea omului a cunoscut radicale schimbări. Drept consecinţă a reformelor în domeniul ştiinţei apare un sentiment de frică, instabilitate şi nesiguranţă al omului. Decepţionat de trecut şi fără un sprijin de nădejde în viitor, Omul nu se mai crede centru al Universului şi stăpîn al vieţii, fapt reflectat şi în domeniul culturii. Astfel, în literatură tot mai mult este abordată o tematică pesimistă şi dramatică, tema
Citiți mai multe

8. Civilizaţia geto-dacilor 8.1.Viaţa cotidiană a geto-dacilor: tipuri de aşezări, alimentaţia, viaţa de familie, vestimentaţia, îngrijirea sănătăţii.

Imagine
Coif geto-dac, sec.IV a.Chr Prin expresia ''viata cotidiană'' desemnăm civilizaţia in actu, adică acele manifestări de civilizaţie pe care le găsim în viaţa de toate zilele ale geto-dacilor, precum şi modul de convertire a unor fapte potenţiale de civilizaţie (tehnici şi obiecte, cunostinţe de tot felul, norme sociale şi morale) în fapte de civilizaţie efective. Pentru că ce este civilizaţia, dacă nu înserarea în viaţa de fiecare zi a fiecaruia a bunurilor culturale şi materiale, recunoaşterea şi acceptarea valorii lor sociale şi individuale. Iar masura civilizaţiei unui popor, nu este altceva decât viaţa cotidiană a indivizilor acelui popor, felul lor de a se imbrăca şi locui, de a se hrăni, de a se instrui, de a convieţui cu semenii, de a-şi duce viaţa de familie, de a-şi creşte copii, de a munci şi a-şi petrece timpul liber, raporturile lor cu natura etc. Dintre toate acestea ne vom opri doar la câteva aspecte, acelea despre care putem sp
Citiți mai multe

12.2.Curentele artistice şi filosofice.

O direcţie tradiţională în literatură a continuat să fie realismul, care, tinzind să zugrăvească veridic realitatea, redă mentalitatea, ideile filosofice şi politice dominante ale epocii. Curentul realist şi-a găsit expresie în operele scriitorilor M.Andersen, R.Rolland, T.Mann, E.Hemingway. În fosta U.R.S.S. curentul realist a fost supus intereselor partinice de promovare a idealurilor comuniste. Această direcţie era numită realism socialist, printre reprezentanţi fiind K.Simonov, A.Tvardovski, M.Şolohov, E.Bucov, A.Lupan. Mulţi scriitori contemporani sunt în căutarea unor noi modalităţi de abordare a problemelor umane. In operele sale ei redau frecvent fenomenul alinării omului, adică al transformării produselor activităţii umane în forme străine lui, al denaturării relaţiilor personale din cauza banilor, reprezentării deformate a realităţii. O deosebită atenţie se acordă psihicului uman, problemelor integrării omului în societate. În dramaturgie se manifestă curentul ab
Citiți mai multe