5.4.Influenţa Egiptului antic asupra civilizaţiilor mediterane.
Egiptul antic va rămâne în istorie nu numai prin ceea ce arheologii vor
scoate la lumină după multe secole, ci şi prin difuziunea, aportul şi influenţa sa
culturală asupra popoarelor din jur şi chiar mai îndepărtate.
Teologia, ştiinţa şi gândirea lor pre-filosofică au exercitat o influenţă
considerabilă asupra lumii greceşti. Legile lui Solon sau gândirea politică a lui
Platon şi Aristotel datorează mult modelului concret al statului egiptean. Modul
de organizare a administraţiei, justiţiei, a învăţămîntului a fost urmat şi în alte
ţări ale Orientului Apropiat. Arta Egipteană – pe care Platon o recomandă ca
model a dat multe sugestii celei greceşti.
Numeroase divinităţi, mituri şi legende egiptene au fost preluate de
fenicieni, evrei, sirieni, greci şi romani.
Asemenea egiptenilor, şi etruscii credeau în viaţa de dincolo asemănătoare
celei de pe pământ. Şi la etrusci, ca la egipteni, poziţia femeii era aproape egală
cu cea a bărbatului.
Evreii, care au trăit câteva secole în Egipt, au în cultura lor multe
elemente provenienţă egipteană. Însuşi numele lui Moise este de origine
egipteană , iar după moartea lui Solomon, unii regi iudei poartă nume egiptene.
Arta grecească la fel n-a rămas în afara influenţei Egiptului antic. Coloana
dorică, aminteşte coloanele templelor egiptene. Capitelul coloanei corintice se
consideră că este inspirat de modelul egiptean.
În ce priveşte creştinismul – “nici o ţară n-a participat mai profund ca
Egiptul la dezvoltarea şi propagarea religiei creştine” (J.M. Creed).
Ocupanţilor arabi, Egiptul le-a transmis experienţa în domeniul
artizanatului, precum şi în cel mistic. Folosirea şi difuzarea în alte ţări a
papirusului egiptean a continuat mult timp după apariţia pergamentului. Pe
teritoriul locuit de români, numele zeilor egipteni Isis şi Serapis se întâlnesc în
inscripţii pe monede sau în sculpturi datînd din sec.I a Chr. din Histria, Tomis şi
Callatis, “popularitatea lor crescând în următoarele secole tot mai mult, datorită
numărului tot mai mare de neguţători şi marinari din Alexandria”, care veneau
pe aceste meleaguri. (D.M.Pippidi).
Bibliografie
1. Drîmba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, 1990.
2. Istoria şi filosofia culturii / coord: Gr. Socolov. – Chişinău, 1998.
3. Culturologie. Prelegeri / Red. I. Vangheli. - Chişinău, UTM, 2001.
4. Eliade/Culianu, Dicţionar al religiilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
5. Dragomir C., Coiful magic. Miturile şi legende ale popoarelor lumii, Chiş.,
1990.
6. Civilizaţia Egiptului antic, Bucureşti , 1976.
7. Kiriţescu C., Palestrica, Bucureşti, 1943.
scoate la lumină după multe secole, ci şi prin difuziunea, aportul şi influenţa sa
culturală asupra popoarelor din jur şi chiar mai îndepărtate.
Teologia, ştiinţa şi gândirea lor pre-filosofică au exercitat o influenţă
considerabilă asupra lumii greceşti. Legile lui Solon sau gândirea politică a lui
Platon şi Aristotel datorează mult modelului concret al statului egiptean. Modul
de organizare a administraţiei, justiţiei, a învăţămîntului a fost urmat şi în alte
ţări ale Orientului Apropiat. Arta Egipteană – pe care Platon o recomandă ca
model a dat multe sugestii celei greceşti.
Numeroase divinităţi, mituri şi legende egiptene au fost preluate de
fenicieni, evrei, sirieni, greci şi romani.
Asemenea egiptenilor, şi etruscii credeau în viaţa de dincolo asemănătoare
celei de pe pământ. Şi la etrusci, ca la egipteni, poziţia femeii era aproape egală
cu cea a bărbatului.
Evreii, care au trăit câteva secole în Egipt, au în cultura lor multe
elemente provenienţă egipteană. Însuşi numele lui Moise este de origine
egipteană , iar după moartea lui Solomon, unii regi iudei poartă nume egiptene.
Arta grecească la fel n-a rămas în afara influenţei Egiptului antic. Coloana
dorică, aminteşte coloanele templelor egiptene. Capitelul coloanei corintice se
consideră că este inspirat de modelul egiptean.
În ce priveşte creştinismul – “nici o ţară n-a participat mai profund ca
Egiptul la dezvoltarea şi propagarea religiei creştine” (J.M. Creed).
Ocupanţilor arabi, Egiptul le-a transmis experienţa în domeniul
artizanatului, precum şi în cel mistic. Folosirea şi difuzarea în alte ţări a
papirusului egiptean a continuat mult timp după apariţia pergamentului. Pe
teritoriul locuit de români, numele zeilor egipteni Isis şi Serapis se întâlnesc în
inscripţii pe monede sau în sculpturi datînd din sec.I a Chr. din Histria, Tomis şi
Callatis, “popularitatea lor crescând în următoarele secole tot mai mult, datorită
numărului tot mai mare de neguţători şi marinari din Alexandria”, care veneau
pe aceste meleaguri. (D.M.Pippidi).
Bibliografie
1. Drîmba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, 1990.
2. Istoria şi filosofia culturii / coord: Gr. Socolov. – Chişinău, 1998.
3. Culturologie. Prelegeri / Red. I. Vangheli. - Chişinău, UTM, 2001.
4. Eliade/Culianu, Dicţionar al religiilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
5. Dragomir C., Coiful magic. Miturile şi legende ale popoarelor lumii, Chiş.,
1990.
6. Civilizaţia Egiptului antic, Bucureşti , 1976.
7. Kiriţescu C., Palestrica, Bucureşti, 1943.
Comentarii
Trimiteți un comentariu