5.3.Realizările ştiinţifice ale Egiptului antic.

În raport cu ştiinţa greacă de mai târziu, ştiinţa egiptenelor avea mai mult
un caracter empiric şi practic. Egiptenii nu au conceput o ştiinţă pură, teoretică.
Cazul concret îi interesa mai mult de cât generalizările abstracte.
Astfel în metrologie ei stabiliseră unităţi fixe de măsură, cerute la nevoile
practice din administraţie, agricultură, construcţii şi comerţ. În domeniul
ştiinţelor exacte, geometria şi astronomia au fost cele în care egiptenii au
înregistrat rezultate mai apreciabile. Ei ştiau să calculeze suprafaţa
dreptunghiului, triunghiului, a trapezului şi a cercului, volumul cilindrului, al
piramidei şi al triunghiului de piramidă.
Egiptenii au întocmit calendarul de 365 de zile, anul împărţit în trei
anotimpuri agricole: revărsare, acoperirea, anotimpul uscat şi în 12 luni de cîte
30 zile.
În domeniul medicinii egiptenii sau bucurat de un mare renume , s-au
găsit mai multe documente egiptene ca formule medico-magice şi informaţii
privind diferite tipuri de răni şi fracturi, cu respectivele ridicaţii de tratamente.
Medicii egipteni cunoşteau bine anatomia externă şi internă a omului.
Interesant de observat faptul că, în cazuri disperate, medicul îşi recunoştea
incapacitatea de a vindeca (ceea ce vrăjitorul nu recunoştea niciodată). Foarte
pricepuţi erau chirurgii egipteni. Un tratat de chirurgie osoasă , datând din mil.
III a.Chr. expune 48 cazuri de fracturi, luxaţii şi contuzii.
Deşi idealul educaţional al timpului era pregătirea copiilor pentru meseria
de « scrib », în şcolile din Egipt se practicau exerciţiile fizice. Gimnastica care
cuprindea exerciţii pentru membre şi coloana vertebrală era completată de
diferite jocuri de mişcare, jonglerii cu obiecte, sărituri cu coarda, lupta cu
bastoane. Preţuirea de care se bucura educaţia fizică era confitmată de faptul
exerciţiile fizice rau încluse în educaţia principilor.