6.3.Tabloul filosofic şi ştiinţific al lumii.

Din sec. al V-lea când au loc mari transformări pe plan politic şi spiritual
s-a produs ruptura dintre gânditori şi mitologie şi s-au pus bazele ştiinţei, fiind
considerată o rivală ce a luat locul mitului. O calitate înnăscută a grecilor este
capacitatea lor de a deosebi părţile de întreg şi particularul de general.
În centrul vieţii spirituale a grecilor este filosofia. Filosofia a contribuit la
dezvoltarea personalităţii libere. Filosofia avea pe timpurile acelea o dublă
valoare: oferea celui ce o practica sentimentul unei fericiri lăuntrice,
independente de statul pe cale de destrămare, îl învaţă totodată să-şi cucerească
libertatea printr-o viaţă simplă, redusă la strictul necesar. Către anul 430 a.Chr.,
învăţătura lui Socrate începe să-şi dea roadele. El a aşezat studiul sufletului
omenesc în centrul preocupărilor sale, propunând fiecăruia să se cunoască mai
întâi pe sine însăşi. Preocupările lui permanente erau observaţia psihologică şi
reflexia morală. Concepţiile lui au pus bazele sistemului filosofic a lui Platon.
Preocupările principale a lui Platon au fost cele morale - definirea curajului, a
virtuţii şi a dreptăţii, pornind de la cercetarea vorbirii şi a comportamentului.
Discipolul cel mai remarcabil al lui Platon a fost Aristotel, care înfiinţează
în 335 a.Chr. la Atena o şcoală filosofică, numită liceu. Operele lui cuprind
aproape toate domeniile ştiinţifice: logica formală, psihologia, ştiinţele naturii,
istoria, politica, etica, estetica şi altele. În istoriografie Aristotel este considerat
părintele logicii.
În domeniul astronomiei şi al ştiinţelor naturii grecii au atins un nivel
foarte înalt. Cel mai de vază savant a fost Hipocrate (460-375 î.e.n. ) –
fondatorul medicinii tradiţionale. Acumulînd o experienţă curativă, le-a expus în
tratatul său de medicină, numit Corpus hipocratic, în acest tratat el a descris
cauzele unor boli şi a recomandat tratamentul lor. Hipocrat este considerat
părintele medicinii.
În epoca elinistă s-a dezvoltat şi tehnica. Printre progresele acestei
perioade putem enumera: inventarea morii de apă, folosirea pedalei la roata
olarului, acţionată cu piciorul; utilizarea pietrei de măcinat grâne, apariţia
maşinii cu aer comprimat, trecerea de la războiul de ţesut vertical la cel
orizontal, invenţia pergamentului (sec.II a.Chr.).

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

12.5.În pragul mileniului al III-lea.

La etapa contemporană, fiecare ţară în parte este capabilă într-o măsură tot mai mică să dirijeze mersul evenimentelor. Şi întrucît structurile existente sunt incapabile să soluţioneze multe probleme, oamenii manifestă nemulţumire, caută noi structuri (de la experienţa cu Comunitatea Economică Europeană pîna la dezmembrarea URSS şi a Iugoslaviei). Altfel spus, civilizaţia contemporană se confruntă cu o serie de zguduiri, antagonisme şi catastrofe. Decalajul dintre ţările bogate şi cele sărace se măreşte, ceea ce în sec. al XXI-lea poate duce nu numai la dezordini sociale, dar şi la creşterea încordării între Nord şi Sud, migrarea în masă a populaţiei şi prejudicii economice globale. Puţine state s-au dovedit a fi pregătite să păşească în mileniul al III-lea. Cele mai bune perspective la momentul respectiv le au Japonia, Coreea, Germania, Elveţia, Ţările Scandinave şi, posibil, Comunitatea Europeană în ansamblu. Pentru toate aceste state sunt caracteristice ritmurile înalte ...
Citiți mai multe

2.4.Particularităţile valorilor sportive

O problemă mult dezbătută şi controversată este cea legată de natura valorilor. Ce sunt valorile? "Există ele obiectiv sau sunt proiecţia dorinţei mele?" Formulată astfel, întrebarea obligă la un răspuns ce trebuie căutat în perimetrul ontologiei (al teoriei existenţei). Or, valorile reprezintă nucleul culturii, al acelei lumi care nu este existenţa brută, ci o lume prin care omul supraetajează existenţa, creând deci o existenţă aparte, alta decât cea naturală. De aceea, filosofii s-au oferit să declare că valorile sunt existenţă obiectivă sau existenţa subiectivă. Şi aceasta pentru că valoarea se caracterizează prin faptul că este o relaţie între subiect şi obiect. Ea nu este o existenţă anume, ci o coexistenţă şi anume o coexistenţă obiectiv-subiectivă. Datorită acestei particularităţi, problema valorii trebuie tratată din perspectiva filosofiei culturii, respectiv a domeniului specializat al filosofiei, al axiologiei. În acest caz, întrebarea de mai sus trebuie...
Citiți mai multe

8. Civilizaţia geto-dacilor 8.1.Viaţa cotidiană a geto-dacilor: tipuri de aşezări, alimentaţia, viaţa de familie, vestimentaţia, îngrijirea sănătăţii.

Imagine
Coif geto-dac, sec.IV a.Chr Prin expresia ''viata cotidiană'' desemnăm civilizaţia in actu, adică acele manifestări de civilizaţie pe care le găsim în viaţa de toate zilele ale geto-dacilor, precum şi modul de convertire a unor fapte potenţiale de civilizaţie (tehnici şi obiecte, cunostinţe de tot felul, norme sociale şi morale) în fapte de civilizaţie efective. Pentru că ce este civilizaţia, dacă nu înserarea în viaţa de fiecare zi a fiecaruia a bunurilor culturale şi materiale, recunoaşterea şi acceptarea valorii lor sociale şi individuale. Iar masura civilizaţiei unui popor, nu este altceva decât viaţa cotidiană a indivizilor acelui popor, felul lor de a se imbrăca şi locui, de a se hrăni, de a se instrui, de a convieţui cu semenii, de a-şi duce viaţa de familie, de a-şi creşte copii, de a munci şi a-şi petrece timpul liber, raporturile lor cu natura etc. Dintre toate acestea ne vom opri doar la câteva aspecte, acelea despre care putem sp...
Citiți mai multe