Postări

12.5.În pragul mileniului al III-lea.

La etapa contemporană, fiecare ţară în parte este capabilă într-o măsură tot mai mică să dirijeze mersul evenimentelor. Şi întrucît structurile existente sunt incapabile să soluţioneze multe probleme, oamenii manifestă nemulţumire, caută noi structuri (de la experienţa cu Comunitatea Economică Europeană pîna la dezmembrarea URSS şi a Iugoslaviei). Altfel spus, civilizaţia contemporană se confruntă cu o serie de zguduiri, antagonisme şi catastrofe. Decalajul dintre ţările bogate şi cele sărace se măreşte, ceea ce în sec. al XXI-lea poate duce nu numai la dezordini sociale, dar şi la creşterea încordării între Nord şi Sud, migrarea în masă a populaţiei şi prejudicii economice globale. Puţine state s-au dovedit a fi pregătite să păşească în mileniul al III-lea. Cele mai bune perspective la momentul respectiv le au Japonia, Coreea, Germania, Elveţia, Ţările Scandinave şi, posibil, Comunitatea Europeană în ansamblu. Pentru toate aceste state sunt caracteristice ritmurile înalte
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

12.4.Globalizarea si problema păstrării identitătii culturale – o provocare pentru lumea contemporană

Globalizarea este un concept utilizat frecvent, având conotaţii şi implicaţii majore la nivelul culturii unei ţări. Globalizarea nu poate avea loc în afara unei structuri culturale performante care să aibă capacitatea de adaptare, permiţând transferul cultural, schimbul valorilor materiale şi spirituale. Doar o asemenea societate poate evolua rapid în scopul valorificării modelului cultural în forme ale unei permanente schimbări. Moda culturală este legată de existenţa unui model care se poate exprima prin diferite variante. În procesul complex al globalizării, problema păstrării identităţii culturale prezintă doua aspecte strâns legate între ele: − pericolul omogenizării culturale, apariţia sau recunoaşterea unei forme unice de cultură; − apariţia fenomenului de dezintegrare culturală şi psihologică, atât pentru indivizi, cât şi pentru societăţi. Există o formă de comportament, deseori inconştientă, care le apare unora ca formă de agresiune culturală: etnocentrismul. Ace
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

12.3.Dezvoltarea stiinţei în cultura contemporană.

În perioada interbelică, găndirea ştiinţifică a evoluat spectaculos, înregistrând descoperiri care au indicat toate domeniile practicii sociale. Într-un chip decisiv, realizările ştiinţei au influenţat modul de gândire şi comportamentul oamenilor. Dintre disciplinele exacte, cele mai impresionante descoperiri s-au făcut în fizică, în special în fizica nucleară. Italianul Enrico Fermi (1901-1954), de exemplu, a elaborat aşa numita statistică Fermi-Dirac (1925), a creat teoria cantitativă a dezintegrării particolelor beta (1934), a patentat o serie de invenţii importante în domeniul fizicii nucleare (1934- 1938), primul a realizat reacţia nucleară în lanţ centrată (1942) şi a studiat fizica particolelor de energii înalte. Unul din creatorii mecanicii cuantice, austriacul Erwin Schrodinger (1887-1961), a formulat o metodă inedită de calcul cuanto-mecanic al unor probleme din fizica atomică. Francezul Frederic Jean Joliot-Curie (1900-1958), împreună cu soţia sa Irene (1897-19
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

12.2.Curentele artistice şi filosofice.

O direcţie tradiţională în literatură a continuat să fie realismul, care, tinzind să zugrăvească veridic realitatea, redă mentalitatea, ideile filosofice şi politice dominante ale epocii. Curentul realist şi-a găsit expresie în operele scriitorilor M.Andersen, R.Rolland, T.Mann, E.Hemingway. În fosta U.R.S.S. curentul realist a fost supus intereselor partinice de promovare a idealurilor comuniste. Această direcţie era numită realism socialist, printre reprezentanţi fiind K.Simonov, A.Tvardovski, M.Şolohov, E.Bucov, A.Lupan. Mulţi scriitori contemporani sunt în căutarea unor noi modalităţi de abordare a problemelor umane. In operele sale ei redau frecvent fenomenul alinării omului, adică al transformării produselor activităţii umane în forme străine lui, al denaturării relaţiilor personale din cauza banilor, reprezentării deformate a realităţii. O deosebită atenţie se acordă psihicului uman, problemelor integrării omului în societate. În dramaturgie se manifestă curentul ab
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

12. Cultura epocii contemporane 12.1 Caracteristica generală a culturii mondiale în epoca contemporană

Comunitatea umană contemporană, contituită din atîtea popoare, din sute de state şi din 6 mlrd. de oameni, are o cultură unitară. În baza culturilor naţionale oamenii au ajuns la formele generale de concepere a lumii, adoptă principii general umane, care determină interacţiunea şi interdependenţa diferitelor popoare. Acest fenomen se datoreşte tendinţei spre integrare în procesul de dezvoltare a economiei mondiale şi apariţiei unor asemenea probleme globale ca menţinerea păcii, echilibrului ecologic, etc. Revoluţia tehnico-ştiinţifică a schimbat radical condiţiile materiale şi modul de viaţă al oamenilor, mai ales, din ţările industrial dezvoltate. La dezvoltarea culturii a contribuit substanţial explozia informaţională. Datorită inovaţiilor tehnice (radioul, televiziunea, presa, cinematograful, aparatura audio şi video, banda magnetică, faxul, poşta electronică), informaţia circulă rapid, pătrunzând în toate domeniile vieţii sociale. Mass-media (presa, radioul, televiziun
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

11.3.Importanţa culturii moderne.

Epoca modernă este una dintre cele mai importante prin reformele sale. Este perioada care a dat naştere unor concepţii revoluţionare despre lume. Omul capătă un statut de generator de idei, spre deosebire de epocile în care a fost doar executorul lor. Un rol primordial în cultura modernă o capătă ştiinţa, care nu se mai supune teologiei, ci mai degrabă are o funcţie de reglare a tuturor sferelor sociale. Epoca marilor revoluţii, marilor transformări, a luminării şi a progresului, toate acestea cu desăvârşire caracterizează cultura modernă. Curentele artistice şi filosofice moderne reflectă conţinutul perioadei, problemele şi progresele, dându-i un colorit specific şi deosebit culturii din această perioadă. Principala achiziţie din perioada modernă a omenirii rămîne, însă, revoluţia „mintală”, care a dat omului statut de „stăpîn” a legilor naturii şi a universului, şi o senzaţie de „putere nelimitată” asupra lumii. În acelaşi timp, nu putem afirma că religia şi credinţa au f
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

11.2.Arta culturii moderne: curentele artistice baroc, clasicism, impresionism, simbolism, romantism, iluminism.

Imagine
Barocul este un stil artistic apărut la sfârşitul sec. XVI-lea şi a continuat pînă la mijlocul sec.XVIII-lea. Termenul de baroc a apărut în ştiinţă la sf. secolului XIX, reprezentanţii curentului nu conştientizau că sunt creatorii unei noi orientări în artă şi nu se bazau pe anumite principii bine determinate. Termenul baroc în traducere din italiană semnifică „scoică de formă neregulată, ciudată”. Prin acest termen clasicii sec.XVII desemnau cultura, arta de prost gust. Creatorii stilului baroc au activat în perioada revoluţiei ştiinţifice, perioada cînd mentalitatea omului a cunoscut radicale schimbări. Drept consecinţă a reformelor în domeniul ştiinţei apare un sentiment de frică, instabilitate şi nesiguranţă al omului. Decepţionat de trecut şi fără un sprijin de nădejde în viitor, Omul nu se mai crede centru al Universului şi stăpîn al vieţii, fapt reflectat şi în domeniul culturii. Astfel, în literatură tot mai mult este abordată o tematică pesimistă şi dramatică, tema
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe